marți, 31 ianuarie 2012

Vinclul

"VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel."

Dictionarul explicativ al limbii romane explica foarte bine destinatia acestui instrument si totusi exista cateva intrebari:
1.Cate vincluri?
2.Pentru ce?
3.Cumparate sau facute?

In atelierul unui mester tamplar exista mai multe exemple din aceste vincluri, cel mai comun fiind cel de 90 de grade dar mai exista pe langa acesta, vincluri la 45 de grade si vinclul mobil sau reglabil, ce permite trasarea sau citirea diferitelor unghiuri.
Astazi am sa tratez problema vinclurilor de 90 de grade.
Un prieten de al meu mi-a povestit cum a vrut sa isi cumpere un vinclu din comert si a incercat vreo sapte pana a gasit unul bun. Wauu coool ...sau? Pentru a evita astfel de aventuri am sa va arat cum mi-am facut singur vinclul si astfel nici nu am cheltuit nici bani si nici nervi in magazinele de specialitate ba din contra am petrecut ceva timp de calitate in atelierul meu.
In primul rand am rindeluit la grosime doua sipci din lemn. Una din stejar si una din cires (eu asta am avut dar se poate folosi aproape orice lemn)
















Am marcat pe sipca mai groasa (20 mm)o imbinare de dimensiunea celeilalte piese (8 mm)











Dupa ce am taiat laturile cu un fierastrau mai precis, am scos reziduu cu un fierastrau de copiere iar apoi am curatat restul cu o dalta.









Odata ajuns in acest punct am verificat daca imbinarea mea era la unghi de 90 de grade. (nu era astfel am mai insistat putin cu dalta)






Dupa ce am terminat prima imbinare m-am apucat sa o sap pe cea de a doua la celalalt capat al sipcii. In aceasta scobitura aveam sa introduc un cep mic ce va avea rolul de a tine vinclul in pozitie, pe marginea scandurii sau a panoului.




M-am ocupat putin si de designul piesei taind o floare cu un fierastrau de copiere apoi finisand-o cu un raspel (un raspel facut manual ;) )







Am incleiat toate componentele si am asteptat rabdator sa se usuce cleiul....









Odata ce cleiul a fost putin intarit am securisat imbinarea cu doua dibluri








Acum vinclul meu era aproape terminat dar mai trebuia sa vad daca el indica un unchi de 90 de grade sau alt unghi :). Acest lucru se face foarte simplu. Se pune vinclul pe o suprafata dreapta o foaie de placaj, MDF sau chiar carton (cum am facut eu) si se traseaza o linie cu creionul. Apoi se aseaza vinclul invers si se traseaza o noua linie exact peste cea trasata prima data iar daca rezultatul este o linie ingrosata de sus pana jos vinclul indica 90 de grade dar daca rezultatul este un unghi atunci nu e bine



Eu nu am obtinut din prima un vinclu perfect astfel l-am adus pe calea cea buna folosind o rindea de finete. Dupa cateva incercari liniile trasate cu vinclul asezat alternativ (de o parte si de alta a liniei) au coincis perfect.





Au mai urmat niste mici actiuni de finisare in care am taiat capetele diblurilor si am slefuit foarte fin muchiile.











Dupa un strat de ulei si unul de ceara noile mele instrumente de masura erau gata de lucru. Acum doar trebuie sa le pastrez intr-un loc ferit de umiditate si treaba va iesi cu siguranta "dreapta" :)







Pana data viitoare sa auzim de bine!

miercuri, 4 ianuarie 2012

Vechea Romanie

Am avut de curand o discutie cu un prieten despre ce a fost in tara noastra alta data, ce traditi, ce mesteri, si ce pacat ca au disparut toate acestea. Mie inca imi vine greu sa accept ca regimul comunist a fost o "necesitate istorica" in Romania. Astazi este foare la moda si foarte usor si iti injuri tara fiind mult mai greu sa crezi si sa faci ceva pentru ea. Pentru cei care cred ca in Romania nu a fost si nici nu vor fi lucrurile bune, am sa va arat, cum arata un caiet de proiecte ce a apartinut unui tamplar din localitatea Frasin (Bucovina) in anii 1938.



Chiar daca are copertile ingalbenite de vreme si urechi pe la colturile paginilor aceste cataloage surprind chiar si astazi in epoca imprimantelor performante printr-o calitate a imaginilor deosebita si prin multitudinea de modele oferite mesterilor tamplari.





Si lucrurile nu se opresc aici, piesele de mobilier ce le puteti vedea in micile poze de pe ecran exista si in realitate. Acest mester deosebit reusea sa faureasca doar cu unelte de mana ce nu se reuseste astazi cu utilaje performante.
Am privit cu foarte multa admiratie munca lui si astazi ma simt extrem de privilegiat deoarece bancul lui de lucru este prezent in atelierul meu fapt pentru care trebuie sa ii multumesc fiicei dansului: doamna Hermiona.




Sa auzim de bine!